Atat de bolnav de boala ta incat ma pierd in explicatii.Privesc in gol, un superb gol si imi dau clipe lungi in care sa ma alint cu el . Dar e doar un superb gol, e la fel cum mi-as propune sa ma imbratisez singur cu placere.
Ma simt lipsit de forta sa imi bag golul asta in mine si sa il tin acolo,ma simt lipsit de forta sa imi bag alcovul meu in mine, ma simt lipsit de forta sa imi imping in mine destinul tau….
Mi-am prezis ca un vrajitor cu o stea pe coif ca voi fi si ca nu voi fi atunci cand nu voi vrea sa fiu, o simpla magie intr-o noapte, si am descoperit durerea cumplita ce imi atomizeaza constiinta in lucruri frumoase, infinite, nu parte din mine, aievea. Iata,un pagan oripilat de ginta sa ascuns in armate viselor tale.
As fi vrut sa aflu calea lunga pana la crucea ce implora, si nu iti ascund ca aveam pregatite lacrimile in zeci de cutii mici cu stele si daruri…
Nu am nicio intrebare si mai ales niciun singur semn de intrebare, esti o clipa de roua intr-o dimineata de mai, sper sa fi fost o dimineata de mai bine, in care sa te afli fara doar si poate, ai fluturat o zbatere, ti-am inteles-o, si am fost cel mai iubit, celelalte zbateri au fost doar pentru ca nu iti ajungea sa stii ca ma simt cel mai iubit ai vrut sa imi demonstrezi ceva si asa m-am sinucis usor in mine pentru ca nu vroiam,pentru ca nu stiam.
Boala ranjeste cu colti galbeni de fumator in coltul camerei vopsite proaspat in roz asa cum iti doreai un destin .Oare nimic nu poate mai fi mai datator de speranta decat seringa cu viata alba ce se extrage dintr-o sticluta. De ce am ajuns sa am grija de sticlutele mici, cu gat subtiat din existenta asta…Una,doua,douazeci,treizeci, o suta, mai trebuie sa alerg pana la o mie, ma asculti ? ma mai auzi? pana la o mie!
Nemurire in cultura.
Imi aduc aminte ca ma visam un Robinson Crusoe si mi-am pierdut o vara visand sa fiu atat de fericit fara sa imi doresc un Vineri, fericirea mea era sa fiu singur si de asta acum ma leg, sa ma dau la o parte…m-am pierdut pe insula asta pustie ,m-am pierdut in pustie…cel mai bine e ca nu ma caut nici macar eu… Stiu ca pana la o mie se poate numara intr-o secunda, dar secunda aia am amanetat-o in ceruri, foarte aproape de ce e mai trist pentru mine . Am facut o comanda importanta la fabrica de halate albe,nu stiu daca pot sa le faca, ce e sanatos, cred, este ca am impartit comanda in halate de doctori si halate de pacienti iar cele cu pacienti le-am facut doar pe masura mea, asta doar ca sa vezi, ca imi pasa…
Jardin de bagatelle! 